les troubles de l`instinct alimentaire

1
VLAD ZDRENGHEA
OANA DANESCU
MARIUS LUPASCU
INTRODUCTION EN
PSYCHIATRIE
SEMIOLOGIE
PSYCHIATRIQUE
INTRODUCERE IN
PSIHIATRIE
SEMIOLOGIE
PSIHIATRICA
EDITION BILINGVE
EDIŢTE BILINGVA
EDITURA MEDICALǍ UNIVERSITARǍ “IULIU HAŢIEGANU”
CLUJ-NAPOCA
2008

2
AVANT-PROPOS
PREFAŢǍ
Dans la société contemporaine,
tourmentée par des nombreuses
interrogations et incertitudes à l’égard
de l’avenir, la psychiatrie, en tant que
spécialité médicale, se montre de plus
en plus opportune et nécessaire.
L’étude de la psychiatrie
contribue non seulement à
l’élargissement de la perspective
professionnelle et culturelle du médecin
mais aussi à la compréhension de la
condition humaine.
Le livre, conçue dans une
manière bilingue, s’adresse à la fois aux
psychiatres et aux étudiants en
médecine. Il se propose de présenter les
principales entités sémiologiques
psychiatriques et de contribuer à la
familiarisation du lecteur avec la
terminologie spécifique de la
psychiatrie, et en français et en roumain.
Le but suivi est d’offrir un set
În societatea contemporană frământată,
preocupată de numeroase interogaţii şi
incertitudini privind viitorul, psihiatria, ca
specialitate medicalǎ, îşi face tot mai
convingător simţită prezenţa şi oportunitatea
Studiul psihiatriei contribuie nu doar la
lărgirea orizontului profesional ci şi a celui
cultural al medicului, la înţelegerea condiţiei
umane,
Cartea, concepută într-o manieră bilingvă,
se adresează atât medicilor psihiatri cât şi
studenţilor facultăţii de medicinǎ. şi îşi
propune, pe lăngǎ prezentarea principalelor
entitǎţi semiologice psihiatrice, sǎ contribuie
la familializarea cititorului cu terminologia
specificǎ psihiatriei, atât în limba românǎ cât
şi în limba francezǎ.
Scopul urmărit este oferirea unui set

3
raisonnable d’informations de spécialité
qui soit utilisé pour la meilleure
compréhension de l’être humain dans
une perspective anthropologique,
intégrative et humaniste.
A l’évidence, cet ouvrage est
tout à fait perfectible dans son contenu
et sa forme. Les auteurs sont ouverts à
toute observation et suggestion du
lecteur en vue des futures rééditions,
avec les corrections qui s’avéreront
nécessaires, dans la mesure où, l’utilité
et l’opportunité d’une telle démarche
sera invoquée et souhaitée.
Les étudiants intéressés
d’enrichir leurs connaissances par une
étude approfondie de la psychiatrie
trouveront utile la bibliographie
sélective annexée à la fin de ce livre.
Professeur des Universités Dr.
Stelian RÂNDAŞU
rezonabil de informaţii de specialitate care să
întregească înţelegerea omului într-o
perspectivă antropologică, integrativă şi
umanistă.
Desigur, cartea este perfectibilǎ în conţinut
şi formă. Observaţiile şi sugestiile sunt
binevenite pentru o eventuală reeditare cu
revizuirile ce se impun, în măsura în care
utilitatea şi oportunitatea este remarcată şi
dorită.
Pentru studenţii interesaţi în lărgirea şi
aprofundarea studiului psihiatriei este anexată
o bibliografie selectivă ce poate fi consultată
cu folos.
Profesor Universitar Dr.
Stelian RÂNDAŞU

4
HISTORIQUE
ISTORIC
Le développement de la psychiatrie
s’encadre dans le processus naturel de la
connaissance du monde par l’homme et de
l’auto connaissance, processus qui puise
des inquiétudes et des interrogations
toujours valables : « qui sommes-nous et
vers quoi on va ? ». Pour paraphraser on
pourra ajouter : « qu’est-ce qu’on
cherche ? », question qui reste sans réponse
pour certains.
L’Antiquité
Pour une longue période de temps, la
maladie psychique, étrange et mystérieuse,
a « flotté » dans la zone grise et ténébreuse
de l’esprit humain. Certains ont soutenu
l’idée que la psychiatrie est une discipline
de frontière, aux carrefours entre les
chemins des sciences de la nature et de
l’esprit, intimement liée avec les deux.
Les origines de la psychiatrie sont vieilles
mais, on ne peut pas affirmer avec certitude
que sont apparition est contemporaine de
Dezvoltarea psihiatriei se integrează în
procesul firesc al cunoaşterii de către om a
lumii şi autocunoaşterii izvorât din
nelinişti şi mereu actualele interogaţii: cine
suntem, de unde venim şi încotro ne
îndreptăm. Parafrazând ideea, am putea
adăuga încă una: ce vrem? întrebare la care
se pare că unii nu au găsit răspunsul.
Antichitatea
O foarte lungă perioadă de timp, boala
psihică reală perceptual, dar stranie şi
misterioasă, a “plutit” în zona gri
tenebroasă a spiritului uman. Unii au
susţinut că psihiatria este o disciplină a
graniţelor, fiind aşezată la intersecţia
drumului dintre ştiinţele naturii şi ale
spiritului, având legătură intimă cu ambele.
Originile psihiatriei sunt vechi, dar nu se
poate afirma cu certitudine că apariţia ei ar
corespunde cu apariţia omului istoric. În

5
l’apparition de l’homme historique. Dans le
papyrus Ebers, découvert dans la nécropole
de Luxor, et qui est considéré comme le
plus complet document médical égyptien, il
n’y a aucune référence à la maladie
psychique. Pareil dans le cas des textes
sacrés hindous (Ayur Veda). Tout au
contraire, dans la mythologie grecque et le
Bible on mentionne des cas des hommes
présentant des maladies psychiatrique mais,
sans donner des explications quant à leur
origine. Oedip et Orèste aurait souffert de
mélancolie, à cause des événements
dramatiques qui ont marqués leurs vies.
Saul, de la même manière, avait souffert de
psychose maniaco-dépressive, apaisée
seulement par les chansons de David à la
harpe.
Hippocrate (460-377), le « père de la
médecine », avait stipulé à son époque que
la maladie psychique est déterminée par
une souffrance du cerveau, elle n’a pas
donc une origine surnaturelle. Les cas qu’il
a décrits ont été classés en trois maladies :
frenitis (le délire fébrile et la confusion
mentale d’aujourd’hui), manie et
mélancolie.
Papirusul Ebers găsit în necropola de la
Luxor, considerat cel mai complet
document medical egiptean, nu există nici
un fel de referinţă despre boala psihică.
Aceeaşi lipsă de informaţie o regăsim şi în
scrierile hinduse sacre (Ayur Veda).
Interesant este faptul că mitologia greacă şi
Biblia amintesc cazuri de oameni cu
manifestări psihice fără a oferi însă
explicaţii privind originea lor. De pildă
Ayax era considerat ca un psihopat
epileptoid cu frecvente manifestări de
impulsivitate şi care, în urma unei crize s-a
sinucis. Oedip şi Oreste ar fi suferit de
malancolie, urmare a evenimentelor
dramatice ce le-au marcat viaţa.
Asemănător este cazul lui Saul, care pare să
fi suferit de o psihoză maniaco-depresivă,
calmată de melodiile cântate la harfă de
David şi exemplele ar putea continua.
Hippocrate (460-377), pǎrintele medicinei,
a considerat în epoca sa cǎ boala psihicǎ e
determinatǎ de o suferinţǎ a creierului şi nu
este o suferinţǎ supranaturalǎ.Cazurile pe
care el le descrie sunt considerate ca
aparţinând a trei boli: frenitis (delirul febril
şi starea confuzionalǎ de astǎzi), mania şi
melancolia.
Perioada greco-romană este ilustrată şi de