Telechargé par dragomir71elena

Exercitiul puterii in Imperiul Roman Tarziu

publicité
Dragomir Simona-Georgiana
Anul I – Semestrul I
Master
Interfețe Culturale în Preistorie și Antichitate
2018-2019
Exercițiul puterii în Imperiul Roman Târziu
Monumente publice ale artei romane
Propaganda romană exercitată prin artă
Arta romană, în marea ei măsură poate fi caracterizată printr-un singur cuvant, anume
propagandă, care de-a lungul istoriei a fost mai mult sau mai puțin directă, rolul artei fiind de la
bun început acela de stabilizator și liant al puterii și reputației unei anumite persoane.1
C.W.Morris – „Civilizația umană depinde de semne și sisteme de semne
(1938)........opera de artă luată ca un întreg este o structură semnificantă ce desemnează clasa de
obiecte sau situații care posedă caracteristicile pe care aceasta le are.”2 (1939)
Evident, asta nu înseamnă că romanii nu foloseau arta în scopul său adevărat, aici fiind
prezentă ceea ce poartă numele de artă apolitică, caracterizată prin obiecte cu care oamenii își
împodobeau casele, grădinile, pereții etc. alături de copii de statui grecești, dar chiar și în acest caz
erau evidente unele aluzii politice. 3
Un element comun tuturor perioadelor istorice este moneda, un exemplu clasic de propagandă
îmbinată cu artă, ocupând un loc foarte important în izvoarele materiale ce desemnează istoria
politică și socială.4 Romanii au realizat că monedele pot fi atât un mijloc de schimb cât și un mijloc
simplu de răspândire a propagandei politice, de aici reieșind și faptul că aversul și reversul
monedelor erau frecvent schimbate.
Datorită faptului că romanii au început să folosească moneda drept mijloc de schimb mai târziu
decât grecii de exemplu, ale căror monede făceau parte din tradiție și se remarcau prin frumusețea
Hannestad N., Monumente publice ale artei romane, vol. I, ed. Meridiane, București, 1989, p. 6.
Ibidem.
3
Ibidem, pp. 6-7.
4
Ibidem, p. 8.
1
2
și detaliile prezente pe fețele monedelor, au înțeles posibilitățile ce vin odată cu folosirea unui
obiect de așa mici dimensiuni.5 Începând să folosească moneda cu aproximativ 250 de ani mai
târziu față de greci, romanii le-au luat acestora modelele monetare, bătând monedele după
standardul grecesc și cu matrițe gravate de artiști greci, pe obiecte fiind însemnate diverse zeități
grecești, un exemplu în acest caz fiind didrahma ce pe avers îl avea pe Hercule iar pe revers îi avea
pe Romulus și Remus alături de Lupoaică, sub aceștia fiind trecut și termenul „ROMANO”,6 (acest
lucru întâmplându-se în perioada republicii) dar treptat influența romană și-a făcut simțită prezența
și a acaparat inventarul numismatic reieșind totodată și diversele aluzii politice și/sau sociale. Pe
monede au început să apară diverse imagini victorioase, un exemplu foarte bun în acest caz fiind
cea batută în timpul lui Cornelius Sulla (138-78 î. Hr.) care a și recunoscut că scopul său este
dobândirea puterii absolute, astfel după victoria asupra regelui Mitriade în anul 82 î.Hr., consulul
este reprezentat pe monedă stând pe un car triumfal alături de coroane de lauri.7
Printre toate reprezentările propagandistice își făceau loc totuși și unele modele
portretistice propriu-zise, ale strămoșilor, ale regilor importanți de mult apuși, formându-se astfel
un loc de seamă în patrimoniul cultural roman putând fiind plasate alături de reprezentările
numeroșilor zei. Au început totodată să apară și gravuri cu membrii decedati aparținând diverselor
familii importante din cadrul societății romane.. Aceste detalii, aparent mici și nesemnificative au
format, în chip contrar, cea mai revoluționară acțiune a timpului, prezicând de altfel și sfârșitul
republicii. 8
Alături de monede, alte monumente publice ale artei romane ce aveau un scop
propagandistic erau statuile, care din păcate s-au păstrat în număr mult mai mic, astfel toate
5
Ibidem, p. 13.
Ibidem, p. 24.
7
Ibidem, pp. 34-35.
8
Ibidem, p. 36.
6
creațiile arhitectonice vizibile la Roma în zilele noastre sunt făuriri ale Imperiului. (27 î.Hr. –
476/1453 d. Hr.) 9
Acestea glorificau diverse persoane, iar dacă construcția unei statui era comandată de stat, cinstea
reieșită în urma acestui act era mult mai mare.10 Locul cel mai important în care putea fi pusă o
statuie, crescându-i și mai mult prestigiul, era Forul roman, lânga tribună.
În această categorie poate fi încadrat și arcul de triumf, după cum ne spune și Neils Hannestad,
acesta fiind o bază a statuii, ridicând totodată persoana respectivă deasupra muritorilor.11
Dacă s-a consemnat mai sus că statuile nu s-au păstrat prea bine de-a lungul timpului, o
altă formă de artă este și mai fragilă și anume pictura, fiind cea mai trecătoare expresie artistică a
lumii antice. Avantajul picturii este acela că modalitățile de exprimare a simțului artistic sunt mult
mai variate și mai ușor de pus în practică, în comparație cu sculptura, dar în cazul de față rezistența
în fața timpului este drastic redusă.
În timpul republicii și imperiului, se realizau picturi cu scene de lupte, create cu ocazia victoriilor,
purtate cu mare stimă în procesiunile triumfale fiind mai apoi duse în temple, jucând un important
rol politic. Și în Grecia existau picturi ce înglobau un imens simț artistic istoric, de exemplu pictura
cu „Bătălia de la Maraton”, doar că în acest caz, grecii nu acordau un statut atât de important
acestor creații precum se întâmpla la Roma.12
9
Ibidem, p. 44.
Ibidem, p. 45.
11
Ibidem, p. 48.
12
Ibidem, pp. 48-49.
10
Ar fi multe aspecte de menționat referitoare la arta romană, precum portretele oficiale sau
arcul de triumf al bătăliei de la Actium (31 î. Hr.) de exemplu, și multe altele, din timpul
Principatului (27 î.Hr. – 14 d. Hr.), din timpul dinastiei Iulio-Claudiene etc. dar cursul ne
încadrează din punct de vedere cronologic în Imperiul Roman Târziu, sau altfel spus, în perioada
Dominatului, regim început dupa încheierea crizei din 235-284, ce a durat până în anul 1453 la
asediul Constantinopolului.
Folosindu-mă într-o măsură mai mare sau mai mică, dar luând-o totuși drept un îndrumar,
tot de cartea lui Niels Hannestad, Monumente publice ale Artei Romane, vol. II, o să prezint unele
creații artistice din timpul regimului menționat mai sus.
Sarcofagul Ludovisi cu scene de luptă,13 a fost datat la 250-260 și descoperit într-un
mormânt din apropierea Portei Tiburtina, cunoscută și ca Porta San Lorenzo, o poartă din Zidul
lui Aurelian. 14 Sarcofagul măsoară 1,53 m înălțime, fiind confecționat din marmură iar suprafața
obiectului este acoperită, în întregime, cu scene de luptă, fundalul nefiind vizibil.
Figura centrală de pe sarcofag este a unui tânăr militar roman, pe cal, ce se presupune că îl
simbolizează pe decedat, având totodată o față senină și mână dreapta imortalizată într-o pozitie
ce ar putea sugera un salut, un rămas-bun sau victoria.
15
Pe fruntea acestuia se observă într-o
manieră discretă o cruce, sau mai bine spus, un X, ce a fost interpretat ca un simbol al cultului
Hannestad N., Monumente publice ale Artei Romane, vol. II, ed. Meridiane, București, 1989, p. 254.
http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Gazetteer/Places/Europe/Italy/Lazio/Roma/Rome/_Texts/PLATOP*/Porta_
Tiburtina.html?fbclid=IwAR3tscrSL8wo_vATg7Y1NPzZ-AAiVI4Wq2KNIhwSS3tCZnJ7rgGLNBCJeWQ Accesat
la 14.01.2019, ora 15:20.
15
Couzin R., Death in a New Key: The Christian Turn of Roman Sarcophagi, University of Toronto, 2013, p. 342.
13
14
zeului soare Mithra, această religie mithraică fiind populară în cadrul societății romane. Deasupra
capului calului se regăsește și simbolul „draco” – dragon sau șarpe, un simbol al cavaleriei romane,
acesta fiind totodată și stindardul cohortei, ce era transportat de către draconarius.16
Încă din timpul dinastiei Antoninilor (138-192), arta romană se prezenta prin punerea în
scenă a unor bătălii haotice, pe un singur plan, în cadrul cărora barbarii erau imortalizați drept
animale subjugate de armata romană, în timp ce, în realitate, Imperiul Roman trecea prin grele
perioade de atacuri și invazii străine ce au dus la mari probleme, încununate de căderea Imperiului
Roman de Apus, în 476/1453. Desi barbarii, identificați de cele mai multe ori cu goții, erau
inarmați, ei erau portretizati drept incapabili de a se apăra, fiind astfel accentuată diferența dintre
romani și barbari. Totodată, romanii erau bărbieriți, cu armuri și căști, bine echipați, evident având
trasaturi fizice idealizate, în timp ce barbarii erau chiar caricaturizați, având trasaturi fizice
neplăcute.
Diferența dintre cele doua grupuri a fost controlată chiar și prin umbrele și „culorile”
sarcofagului,17 astfel barbarii fiind dominați de umbre, culori închise, fiind plasați și în adâncimea
planului, în timp ce romanii sunt dominați de suprafețele fine ale marmurei.
16
http://www.fectio.org.uk/articles/draco.htm Accesat la 14.01.2019, ora 15:40.
https://www.khanacademy.org/humanities/ancient-art-civilizations/roman/middle-empire/v/battle-of-the-romansand-barbarians-ludovisi-battle-sarcophagus-c-250-260-ce?fbclid=IwAR0gjXuXE3sLuVCdTnBd75mYuMzMO7YFMbk_btZ8dxXsdKe6zf_1YF4Oexw Accesat la
14.01.2019, ora 16:00.
17
Arcul lui Galerius a fost ridicat în anul 304 spre a elogia victoria lui Caius Galerius
Maximus în fața perșilor, bătălie ce a fost câștigată în anul 297 cu ajutorul trupelor dacice. 18
Niels Hannestad a spus despre arc că „este cel mai important dintre monumentele tetrarhice care
s-au păstrat”.
În comparație cu Columna lui Traian, unde dacii erau prezentați ca învinși, în cazul Arcului
lui Galerius de la Salonic dacii sunt înfățișați drept învingători, ei fiind prezenți pe metopele arcului
drept un factor decisiv în victoria obținută, împreună cu împăratul roman Galerius, acesta fiind de
origine dacă.
Totodată, Arcul lui Galerius este clasificat peste tot drept monument de arta romană, chiar dacă
arta, cât și modelele însemnate pe obiect sunt de origine traco-dacă.
Arcul lui Constantin a fost construit în anul 315
19
de către Senatul Roman pentru a fi
comemorată victoria lui Constantin cel Mare împotriva împăratului Maxentius, în cadrul Bătăliei
de la Milvian din anul 312 și comemorarea a 10 ani de domnie pentru Constantin – decennalia.20
Acesta era poziționat între Colosseum și Colina Palatină, în apropierea Forului Roman, fiind
totodată și ultimul mare monument al Romei imperiale.
În contradicție cu faptul că arcul a fost dedicat lui Constantin și victoriei sale, o mare parte din
elementele constitutive îi prezintă pe împărații Traian (98-117), Hadrian (117-138) și Marcus
18
Hannestad N, op.cit., p. 287.
Ibidem, p. 297.
20
Frothingham A.H, „Who build the Arch of Constantine? III”, The American Journal of Archaeology, vol. XIX,
no. 1, 1915, pp. 1-12.
19
Aurelius (161-180), acest lucru ducând la ideea că arcul lui Constantin a fost construit din materiale
aduse de la alte monumente antice.
Înălțimea construcției atinge 21 m și 26 m lățime, având trei arce, cel central având
înălțimea de 11,5 m iar arcele laterale având 7,4 m înălțime. Deasupra acestor arce se află o
inscripție ce exprimă victoria lui Constantin asupra păgânismului și ascensiunea creștinismului.
Acrul lui Constantin a fost și probabil încă este înconjurat de multe controverse, unii
cercetători susținând că este defapt o construcție din timpul lui Hadrian refăcută în timpul lui
Constantin, iar alții susțin că arcul a fost început de către Maxentius. 21
Înainte de venire lui Maxentius la conducere, Roma nu mai era locul preferat pentru guvernare,
majoritatea împăraților alegând să guverneze în alte teritorii, Maxentius profitând de acest detaliu
și concentrându-se asupra refacerii Romei punând la cale mai multe lucrări publice.
Ulterior, Constantin a dorit să șteargă memoria rivalului său iar din acest considerent este pus la
îndoială patronajul clădirilor publice din secolul IV, aici încadrându-se și Arcul lui Constantin, ce
s-ar putea ca inițial să fi fost un Arc al lui Maxentius.
Idem, „Who built the Arch of Constantine? Its History from Domitian to Constantine”, The American Journal of
Archaeology, 1912, vol. XVI, no. 3, 1912, pp. 368-373.
21
Obeliscul lui Theodosius este un obelisc egiptean construit în timpul dinastiei a XVIII-a
în cadrul Templului de la Karnak, ce a aparținut faraonului Thuthmes al III-lea, ce a fost adus de
către împăratul Theodosius I în Constantinopol, în Hipodrom.22
În anul 357, împăratul Constantius II (337-361) a transportat pe fluviul Nil spre
Alexandria două obeliscuri, cu scopul de a-si comemora ventennalia sau 20 de ani de domnie.
Unul dintre cele doua obiecte a fost amplasat în Roma în Circus Maximus în același an,
respectiv 357 și este cunoscut drept Obeliscul de la Lateran în timp ce celălalt obelisc rămâne în
Alexandria până în anul 390 când Theodosius îl transportă în Constantinopol, devenind astfel
Obeliscul lui Theodosius.23
22
Hannestad N., op.cit., p. 316.
Labib Habachi, The Obelisks of Egypt, skyscrapers of the past, American University in Cairo Press, 1985, pp.
145-151.
23
Arta romană a înglobat expresia societății romane, cât și a puterii statului, jucând rolul de
act propagandistic în favoarea politicii, exprimând totodată, dar într-o manieră mai scăzută sau
având o importanță mai redusă, și interesul romanilor pentru frumos, pentru ornamente, decorații,
dorința de înfrumusețare a locurilor publice cât și private.
Totuși, această propagandă politică era destinată, să spunem, doar anumitor categorii
sociale sau îndreptate către anumite persoane în mod special, atât într-un mod pozitiv cât și întrun mod negativ, oamenii de rând ai societății romane nefiind conștienți în mod constant de
adevăratul scop al acestor creații artistice, fie ele monede, sculpturi sau picturi.
Bibliografie
Hannestad N., Monumente publice ale artei romane, vol. I - II, ed. Meridiane, București, 1989.
Couzin R., Death in a New Key: The Christian Turn of Roman Sarcophagi, University of Toronto, 2013.
Frothingham A.H, „Who build the Arch of Constantine? III”, The American Journal of Archaeology, vol.
XIX, no. 1, 1915.
Frothingham A.H, „Who built the Arch of Constantine? Its History from Domitian to Constantine”, The
American Journal of Archaeology, 1912, vol. XVI, no. 3, 1912.
Labib Habachi, The Obelisks of Egypt, skyscrapers of the past, American University in Cairo Press, 1985.
Site-uri web
http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Gazetteer/Places/Europe/Italy/Lazio/Roma/Rome/_Texts/PLATO
P*/Porta_Tiburtina.html?fbclid=IwAR3tscrSL8wo_vATg7Y1NPzZAAiVI4Wq2KNIhwSS3tCZnJ7rgGLNBCJeWQ
http://www.fectio.org.uk/articles/draco.htm
https://www.khanacademy.org/humanities/ancient-art-civilizations/roman/middle-empire/v/battle-of-theromans-and-barbarians-ludovisi-battle-sarcophagus-c-250-260-ce?fbclid=IwAR0gjXuXE3sLuVCdTnBd75mYuMzMO7YFMbk_btZ8dxXsdKe6zf_1YF4Oexw
Téléchargement
Explore flashcards