P R E F A Ț Ă: ÎNVĂŢĂTURA BIBLICĂ, APOSTOLICĂ ŞI PATRISTICĂ A SINOADELOR ECUMENICE

* I *
P R E F A Ț Ă
A. INTRODUCERE GENERALĂ
„Căci însuși Cuvîntul lui Dumnezeu S-a făcut om,
pentru ca noi să fim făcuți ca Dumnezeu; și El
însuși S-a arătat pe Sine prin trup, pentru ca noi
să luăm cunoștință de Tatăl cel nevăzut.”1
„Căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu  este”2, a răspuns Domnul Iisus Hristos, „între-
bat fiind de farisei cînd are să vină Împărăția lui Dumnezeu”3: ea este lucrată  de însuși
Dumnezeu4  „Unul Dumnezeu și Părinte al tuturor, Cel mai presus de toate și prin toate și în toate”5 – și
 este perceptibilă, cu vederea 6, dăruită nouă, venirea i  de ne
a , care nu trebuie să fie căutată cu o insistentă observație vizuală n afaîn or-
dinea lumii 7.
Omul a fost creat, potrivit voinței și hotărîrii lui Dumnezeu8, în a șasea Zi a creației Sale9, ca o încu-
nunare a ei, prin lucrarea Dumnezeului Treimic10, slujit de Sfinții Săi din ceruri, -
11. Tatăl ceresc este   i  12.
 omului cu Dumnezeu este    a  Lui  om:
   i Eu lucrez13.
Însuși Dumnezeu i-a îngăduit omului să-L cunoască, dîndu-i posibilitățile pentru aceasta: ...și luînd
din Scriptură Duhul, din creație Rațiunea (Logos  Λόγος) ei, iar din sine însuși gîndirea și unindu-le unele
cu altele nedezlegat, omul L-a aflat pe Dumnezeu, ca unul care-L cunoaște, după cum trebuie și este cu pu-
tință, pe Dumnezeu, Cel ce prin Gîndire și prin Rațiunea creației și prin Duh Se face cunoscut …14. 
descoperire a lui Dumnezeu este i a exprimînd printr-un an-
samblu de formulări coerente  „dacă drept definiție a întregii firi este stabilită 
15.   sunt, potrivit Sfîntului Grigorie Teologul, tipare ale lumii (
poi   ), stabilite de mintea creatoare a lumii (s  ) a lui
Dumnezeu ndiri (loisi masi   )16 – „ paradigme, care
sunt ale veșnicului Dumnezeu”17, „căci  
care sunt , sunt esc crea-
iile ()17, creații care nu sunt autonome, ci centrate în Cuvîntul lui Dumnezeu (ὁ Θεου̃
Λόγος),  comuniune cu El18, Care, prin truparea ntuitoare în Persoana Domnului Iisus Hristos 
„Unul–Născut Dumnezeu, Cel ce este în sînul Tatălui” (μονογενὴς Θεὸς ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον του̃
Πατρός)  le- cunoscut oamenilor pe Dumnezeu Tatăl (Ioan, I,18).
Spre deosebire de restul creației (cosmos) vizibile, potrivit Sfinților Părinți – Vasile cel Mare, Grigo-
rie Teologul (de Nazianz), Ioan Damaschin ș.a., „cu adevărat omul este un mic diacosmos” (κατὰ ἀλήθειαν
μικρὸς διάκοσμος ἄνθρωπος)19. Prin „un mic diacosmos” (μικρὸς διάκοσμος) se semnifică în alt mod înțe-
lesul cuvintelor „în Chipul Nostru ca asemănare a Noastră”: în om Dumnezeu a întrunit, la un alt nivel cali-